Situaţia naţională a romilor din România - între trecut şi prezent - discursul d-lui Ghe. Raducanu - a 6-a Plenara ERTF

Poate vă vine greu să credeţi dar este foarte dificil să începi o sinteză a problematicii rome în arealul numit România. Să fie din cauza diversităţii de antagonisme ? Sau, datorită complexităţii şi stratificaţiei palierelor sociale ?

Naţiunea roma este, ea însăşi, prin definiţie, o particularitate enigmatică, un fluid rebel sau o entitate conservatoare. Părăsind spectrul filozofic, trebuie arătat că, oficial, în România traiesc (conform datelor statistice de la ultimul recensământ, 2002), aproape 500.000 de romi (535.140 romi declaraţi); persoane care şi-au recunoscut apartenenţa etnică; faţă de peste 2,5 milioane, cât sunt în realitate. Să stăm şi să analizăm substraturile psiho-sociale care au determinat acest comportament cred că este prea mult pentru prezenta expunere. Dar, pot să vă dau câteva repere:

Ø      Hădăreni = la 20 septembrie 1993, pe fondul unei stări tensionate datorate comportamentului unor rromi din sat, precum jigniri, bătăi, furturi, tâlhării È™i violuri, pe fondul atitudinii pasive a organelor de poliÈ›ie din localitate, în urma unei altercaÈ›ii provocate între 3 rromi È™i un român, un tânăr din localitate, tatăl unei fetiÈ›e de 3 ani, chemat să intervină în apărarea tatălui său, a fost omorât prin înjunghiere cu un cuÈ›it de către aceÈ™tia.

Vestea uciderii acestuia s-a răspândit rapid în comunitatea locală. O mulțime numeroasă s-a adunat spontan și a luat atitudine împotriva rromilor care se refugiaseră și se blocaseră într-o casă. Din mulțime faceau parte și membrii ai poliției locale inclusiv șeful secției de poliție, care apoi au încercat să ascundă faptele. Și deoarece la solicitarea lor, aceștia au refuzat să iasă afară, mulțimea a dat foc casei. Doi dintre rromi au încercat să părăsească în fugă casa incendiată, dar au fost prinși și linșați, în timp ce al treilea a ars de viu înăuntru. Mulțimea înfuriată s-a deplasat prin sat dând foc la 13 case în care locuiau rromi.

Ø      ÃŽn acelaÅŸi registru, putem aminti de episoadele: Mihail Kogălniceanu – ConstanÅ£a, 1990 sau Bolintin Deal – Giurgiu, 1991 sau, mai recent - 2009, Sânmartin ÅŸi Sâncrăieni – Harghita;

Ø      20 Mai 2007 – preÅŸedintele României – Traian Băsescu îi atribuie unei jurnaliste apelativul ’’ţigancă împuÅ£ită’’;

Ø      Noiembrie 2007 – ministrul de externe român – Cioroianu, exasperat de evenimentele din Italia (mai ales cazul Mailat), imaginează posibilitatea de cumpărare a unui teren în deÅŸertul egiptean pentru construirea de lagăre pentru romi;

Ø      Februarie 2010 - Ministrul de externe, Teodor Baconschi, declară că romii au o infracÅ£ionalitate de natură fiziologică, se nasc cu gena infracÅ£ionalităţii.

Se mai pot da multe exemple similare. Contextul din România, ţară cu un popor majoritar anchilozat în manifestări rasiste, xenofobe, discriminatorii; cu exponenţi de vârf (vezi preşedintele sau alţi diplomaţi) la fel de retrograzi şi optuzi, au determinat ca situaţia romilor să fie din ce în ce mai dificilă, mai incertă. Cine şi-ar mai fi asumat apartenenţa la etnie ?

În planul reprezentării politice trebuie subliniat faptul că, deşi numărul romilor este similar sau chiar mai mare decât cel al minorităţii maghiare din România, romii au beneficiat doar de prevederea care permitea alocarea unui loc la Camera Deputaţilor pentru reprezentanţii minorităţilor naţionale.

1990 – 1996 = Gheorghe Răducanu;

1996 – 2000 = Mădălin Voicu;

2000 – în prezent = Nicolae Păun.

Singura organizaţie reprezentativă a romilor al cărei preşedinte este şi deputat în Parlamentul României, este Partida Romilor.

De-a lungul timpului, diverşi lideri ai romilor au ocupat funcţii publice importante:

Gheorghe Răducanu = consilier prezidenţial, 2006; consilier M.A.E., 2010

sociologul Nicolae Burtea = la Ministerul Muncii ÅŸi la Avocatul Poporului;

sociologul Vasile Ionescu = la Ministerul Culturii;

Ilie Dincă = la Agenţia Naţională pentru Romi.

·         2000 – elaborarea Strategiei NaÅ£ionale, adoptată în 2001 - Hotărârea de Guvern 430 -  ca Strategia Guvernului României pentru ÃŽmbunătăţirea SituaÅ£iei Romilor – a creat cadrul legislativ dar nu a avut finalitatea aÅŸteptată.

·         Autorităţile locale – inspirate de precedentele occidentale – au demarat acÅ£iuni agresive ÅŸi abuzive de demolare a aÅŸezărilor romilor fără a oferi soluÅ£ii alternative viabile (cele mai recente cazuri – Coastei ÅŸi Pata Rat – Cluj).

·         Cazuri multiple – cu distribuÅ£ie naÅ£ională - în care romii nu au acces în anumite baruri, restaurante, localuri publice, pe considerente rasiale.

·         Campanii media (Jurnalul NaÅ£ional, martie 2009) sau iniÅ£iative legislative ( europarlamentar Bodu, deputat PDL Silviu Prigoană, 2010), care doreau să instituie schimbarea denumirii din rom în Å£igan

În contrapondere, trebuie evidenţiate şi realizările benefice comunităţilor de romi:

·         La nivel naÅ£ional a apărut instituÅ£ia mediatorului ÅŸcolar, reglementată de legea 192/2006, venită în sprijinul copiilor vulnerabili. ÃŽntr-un comunicat UNICEF, legat de această problemă, se arată: ’’ Copiii vulnerabili, în special cei de etnie romă, au un acces extrem de limitat la educaÅ£ie. Una din cinci familii rome afirmă că nu îşi permit să îşi trimită copiii la ÅŸcoală - nu au haine adecvate sau suficienÅ£i bani pentru a cumpăra rechizite. ÃŽn acelaÅŸi timp, ÅŸcolile folosesc deseori drept scuză lipsa actelor în cazul familiilor rome pentru a refuza înscrierea copiilor acestora. ForÅ£aÅ£i de circumstanÅ£e să muncească de la vârste mici pentru a contribui la subzistenÅ£a familiei lor, mulÅ£i copii de etnie romă ajung, în cele din urmă, să abandoneze ÅŸcoala.

Aşa cum indică şi alte studii, Barometrul de Incluziune a Romilor (OSF, 2007) arată că

3 % dintre respondenţii romi nu au niciun fel de studii, 27 % au doar studii primare, iar 33 % au absolvit doar ciclul gimnazial - în comparaţie cu 2 %, 11 %, respectiv 24 % în cazul tuturor celorlalte minorităţi etnice; 95 % din romi nu au terminat liceul, spre deosebire de 60 % în cazul celorlalţi respondenţi.

În anii '90, România a creat poziţia de mediator şcolar pentru a facilita accesul la educaţie al copiilor ce provin din categorii vulnerabile. Această experienţă pozitivă a fost dezvoltată şi replicată, iar în 2001, Ministerul Educaţiei a înfiinţat postul de mediator şcolar ca o poziţie didactică de sprijin’’.

·         14 august 2002 – mediatorii sanitari, o posibilă soluÅ£ie pentru ameliorarea sănătăţii populaÅ£iei de etnie romă: ’’ E binecunoscut faptul că starea de sănătate a românilor este deficitară ÅŸi că România se situează pe unul dintre locurile fruntaÅŸe în Europa în privinÅ£a mortalităţii ÅŸi morbidităţii generale ÅŸi infantile în special. Potrivit OrganizaÅ£iei Mondiale a Sănătăţii (OMS), speranÅ£a de viaţă a românilor este, în medie, de 71,4 ani, cifra sub media ţărilor din Europa Centrală ÅŸi de Vest. Chiar dacă durata vieÅ£ii fără probleme de sănătate (nou indice folosit de OMS) reprezintă, la români, aproape 88% din întreaga viaţă, aceste date situează România pe ultimul loc din Europa. ÃŽn plus, potrivit datelor OMS, Å£ara noastră deÅ£ine un loc fruntaÅŸ în ceea ce priveÅŸte mortalitatea post-natală.

Printre grupurile cele mai afectate se numără populaţia de etnie rroma, în ciuda percepţiei larg răspândite potrivit căreia "romi sunt mai sănătoşi şi mai rezistenţi la boli".
Potrivit studiilor, speranţa de viaţă la populaţia rroma, în Europa, este cu zece ani mai scurtă decât media, membrii acestei etnii fiind mai expuşi afecţiunilor legate de mediu, a lipsei vaccinării şi a malnutriţiei la copii, fiind identificată şi o vulnerabilitate la dependenţa de droguri şi alcool, iar lipsa educaţiei sexuale îi face vulnerabili la bolile transmisibile sexual.
Una dintre cauze, şi poate cea mai importantă, a acestei stări de lucru rămâne accesul dificil al membrilor comunităţilor de rromi la asistenţa sanitară’’

Şi, cum niciun lucru bun nu ţine prea mult, mediatorii sanitari au fost afectaţi de ’’marea descentralizare’’ din 2009, atunci când Ministerul Sănătăţii a emis un ordin prin care mediatorii sanitari treceau în subordinea autorităţilor locale; fapt ce a dus la dispariţia multora dintre ei. Cei rămaşi, au fost folosiţi ca agenţi electorali, femei de serviciu sau secretare. Aceeaşi soartă au avut-o şi mediatorii şcolari.

Printre măsurile afirmative pentru romi – aşa zisa, discriminare pozitivă, se numără:

·         1994 - ÃŽnfiinÅ£area unui post de inspector pentru ÅŸcolarizarea romilor, în cadrul Ministerului EducaÅ£iei;

·         ÃŽnfiinÅ£area – la Ministerul Muncii – a unui post de consilier pentru romi, în probleme de încadrare în muncă;

·         Acordarea primelor locuri speciale pentru romi la nivel universitar ÅŸi înfiinÅ£area primului curs facultativ de limba romani la nivelul învaţământului superior – 1992;

·         ÃŽnfiinÅ£area – în subordinea Guvernului, a Oficiului NaÅ£ional pentru Romi (ONR) – devenit ulterior ANR;

·         Mărirea numărului de locuri acordate, anual, de Ministerul EducaÅ£iei candidaÅ£ilor romi la admiterea în colegii ÅŸi facultăţi (aprox. 400 locuri), cât ÅŸi a numărului de locuri acordate elevilor romi la admiterea în liceu (clasa a IX-a, între 1500 – 2.500 locuri);

·         August 2002 - ÃŽnfiinÅ£area Consiliului NaÅ£ional pentru Combaterea Discriminării – CNCD;

·         H.G.834/10 iulie 2003 – ÃŽnfiinÅ£area Centrului NaÅ£ional de Cultură al Romilor;

·         Legea 416/2001 – Venitul Minim Garantat;

·         Legea 705/2001 – sistemul naÅ£ional de asistenţă socială;

·         Legea 116/2002 – prevenirea ÅŸi combaterea marginalizării sociale, etc.

Trebuie subliniat faptul că multe din aceste realizări au fost posibile datorită presiunilor internaţionale; mai ales din cauza condiţiilor impuse pentru aderarea României la NATO şi UE.

Nu doresc să închei, înainte de a vă prezenta aportul substanţial al organizaţiei Partida Romilor, atât în plan social cât şi în plan politic, mai ales prin intermediul iniţativelor parlamentare ale preşedintelui Nicolae Păun. Astfel, din anul 2000-2009 dep. Nicolae Păun a avut un nr de 33 de iniţiative legislative, dintre care cele mai importante sunt:

·         IniÅ£iativa privind regimul paÅŸapoartelor biometrice în România;

·          IniÅ£iativa privind modificarea legii evidenÅ£ei populaÅ£iei;

·         IniÅ£iativa privind reinserÅ£ia socială a romilor în România;

·         IniÅ£iativa privind alocaÅ£ia familială, complementară ÅŸi alocaÅ£ia de susÅ£inere pentru familia monoparentală;

·         IniÅ£iativa privind modificarea legii 416/2001 privind venitul minim garantat;

·         IniÅ£iativa privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere din 6 sept 1940;

·          Propunere privind declararea zilei de 8 aprilie ca sărbătoarea etniei romilor;

·          IniÅ£iativa privind acordarea unor drepturi persoanelor strămutate din motive politice în perioada 1950-1964;

·          IniÅ£iativa privind organizarea ÅŸi exercitarea profesiei de mediator sanitar în comunităţile de romi;

·         10 martie 2011 – preÅŸedintele României, Traian Băsescu promulgă Legea privind comemorarea dezrobirii romilor, în fiecare an – pe data de 20 februarie.